După şase ani de anchetă în care am fost torpilat cu abuzuri, umilinţe şi nedreptăţi, criminalul s-a prezentat în instanţă, la „bară”, indiferent și fără regrete. Îşi recunoaşte fapta, aşa cum a fost ea prezentată în rechizitoriul procurorilor: infracţiune la tentativa de omor cu circumstanţe atenuante privind depăşirea limitelor la legitimă apărare. Un fleac! Oamenii „sistemului” au avut grijă să piardă pe drum toate circumstanţele agravante care l-ar fi dus mulți ani pe criminal după gratii. Va fi judecat într-o formă simplificată. Judecătoarea chiar l-a şi întrebat dacă e de acord să muncească în folosul comunităţii. Legea îi permite infractorului să deconteze o infracţiune asupra vieţii printr-o adeverinţă de la primărie. Cam atât valorează viaţa unui om în România. (video 27.1)
Timp de şase ani, Andrioni nu a recunoscut nici o clipă tentativa de omor. Şi nici regrete n-a avut. Ba, dimpotrivă! După cum se poate citi şi în mesajul publicat de pe contul său de facebook. Andrionl Alin Constantin: „Acel mic interlop din Arad, Bocea Mihalache, cercetat şi prin zona respectivă pentru şantaj şi ameninţare, sper să fie ridicat cât mai curând posibil de către DNA cu tot cu scaunul cu rotile!!! Acel criminal împreună cu alte 9 gorile, au atacat maşina noastră într-un mod..., mai mult decât barbar... Ca, în timp ce ne retrăgeam a căzut ca un prost de pe capota pe care sărise pentru a ne sparge parbrizul... este exclusiv problema lui de încheiere a conturilor cu viaţa! Asemenea derbedei nu vor distruge niciodată acest râu... atâta timp cât voi respira aerul RETEZATULUI! Această mascaradă se va finaliza curând... iar celor care ne-au atacat în munte... le garantez că îi voi freca prin instanţă toată viaţa lor... până îşi vor toci roţitele la cărucior !!!”(sursa:facebook)
Minciuni, până la limita patologicului
Nu a fost singurul mesaj de acest fel lansat în spaţiul public de Andrioni. Declaraţii asemănătoare a făcut şi în emisiunea Ora Exactă de la Antena 1 Deva, din 15 martie 2016. „Domnul Bocea n-a avut nici cea mai mică zgârietură cauzată de compresia unei roţi de maşini. Absolut nici cea mai mică zgârietură n-a avut. Mi-a confirmat şi Spitalul Haţeg şi Spitalul Deva. Şi ne va confirma şi expertiza medicală pe care o vom face”, a spus călăul meu în momentul în care moderatorul l-a întrebat dacă, omeneşte, regretă cele întâmplate în luna mai 2015 (art.1). Chiar şi în faţa organelor de urmărire penală, el a continuat să mă calomnieze, minţind că eu aş fi cercetat pentru şantaj şi că deţine informaţii în acest sens de pe portalul instanţelor. Declaraţia a fost dată în 10 decembrie 2018, dar Andrioni dezinforma cu bună ştiinţă pentru că dosarul la care face referire a fost clasat în 2016 pe motivul că fapta nu a existat, potrivit surselor indicate de el (doc.1). Nu am şantajat niciodată pe nimeni. A minţit la anchetă, aşa cum minte şi în legătură cu evenimentele de la Râul Alb când spune că el este victima. „Au coborât dintr-o remorcă cu bâte, cu arme albe. Mai erau trei bărbați și două femei, dintre care una era o ziaristă de prin Germania. Nu ne gândeam să fim atacați ca-n Evul Mediu sau ca-n Africa. Unii dintre atacatori erau la bustul gol, ca indienii. Doamna din Germania urla și intrase în șoc, nu se mai controla de spaimă. Nu știam ce s-a întâmplat cu ceilalți. Gabi s-a ascuns în niște boscheți până am reușit să anunțăm Poliția, că nu era semnal acolo sus. Am scos-o pe reporterița nemțoaică de acolo cu mașina și o mașină tot ne urmărea în spate. Camera pe care era filmul am ascuns-o lângă un câmp de grâu. Ne era frică să nu o confiște urmăritorii noștri. Ulterior fata din Germania a mers cu Poliția și a recuperat și camera, și pe Gabriel Păun. A avut loc și un accident. Practic mașina mea a fost atacată. S-au agățat de ea din toate părțile, și din spate și din lateral, și pe capotă s-au aruncat. Unul din ei a căzut jos de pe capotă și s-a agățat probabil. Eu n-am simțit nimic acolo, numai hopuri și drum accidentat. Probabil că eu l-am agățat cu roata din spate. Dar am chemat salvarea și a venit și l-a dus la spital” (art.2). De fapt, nici măcar nu a sunat la „salvare”. Minte şi în privinţa asta. El a sunat la 112, după ce m-a lăsat aproape mort la marginea drumului, doar ca să anunţe poliţia că este victima unei agresiuni.
Baricadat într-o fortificaţie pe roţi
Timp de şase ani, infractorul a pretins că eu i-am atacat maşina, iar el a trecut peste mine în spiritul legitimei apărări. În realitate, probele arată că nu i-a atins nimeni mașina până să mă lovească și nu a existat nici un moment în care viaţa lui Andrioni să fi fost pusă în pericol. Din toate declaraţiile pe care inculpatul Andrioni Alin-Constantin le-a dat în faţa organelor de urmărire penală rezultă foarte clar că înainte ca noi să ajungem în şantier, el se afla deja în maşina sa masiva de teren cu uşile blocate şi că nu a fost ameninţat sau agresat de noi în mod direct. Totodată, infractorul a recunoscut că nu a văzut să fi fost agresate persoanele care-l însoţeau, înainte că el să plece de la locul faptei. La câteva ore după ce comisese tentativa de omor, Andrioni declara: ,,Am coborât cu toţii din maşină şi prietena austriacă a lui Păun a început să filmeze panoul respectiv. După sosirea noastră, în acel loc, la circa 2-5 minute, l-am auzit pe Luca Sălăşan spunând „Uite-i pe ăia care ne-au bătut!”. Eu auzind că vin aceiaşi oameni care i-au agresat, m-am speriat şi am strigat la ceilalţi să urce în maşini, eu împreună cu fata austriacă am reuşit să urcăm în maşina mea. Nu am realizat ce se întâmplă, fiind luat prin surprindere, nici nu am văzut pe cine au bătut cei care ne-au atacat" (doc.2). Greu de crezut că invocata sperietură e autentică. Amintiţi-vă episodul cu primarul din Densuşi pe care Andrioni l-a hărţuit până când omul şi-a pierdut cumpătul şi l-a ameninţat cu furca: în acele momente Andrioni stătea calm în maşină, cu geamul deschis, şi filma provocator, fără teamă.
Din declaraţia dată de el la data de 18.06.2015 aflăm că: ,,Aşa cum am arătat, eu nu am intrat în contact cu niciuna dintre persoanele venite cu ATV şi nici nu am fost agresat de nimeni. Eu personal am spus să urcăm în maşini. Apreciez că am rămas la fața locului (după ce a venit ATV la fața locului) aproximativ 1 minut. Eu am filmat aproximativ 55 de secunde în timpul evenimentului cu telefonul mobil, inclusiv pe durata manevrei de ieşire pe drumul forestier" (doc.3). În 30.05.2017, Andironi declara că: „ATV-ul respectiv a venit în viteză către noi, iar persoanele care se aflau în el erau ameninţătoare, cel puțin după cum priveau. La un moment dat am auzit-o pe Sara sau pe Luca, nu rețin cu exactitate, spunând că în ATV se află persoanele care cu ceva timp în urmă îi agresase în aceeaşi zonă. Eu am strigat la ceilalți să se urce în maşini şi să plecăm, m-am urcat în maşina mea, iar doamna din Germania sau Austria s-a aruncat pe scaunul din față dreapta, în maşina mea” (doc.4). Ultima declaraţie la dosar a fost dată de Andrioni Alin Constantin la data de 19.07.2019:
„Întrebare procuror Mihai-Eduard Ilie: Revenind la momentul venirii celuilalt grup aţi afirmat că nu aţi văzut ce s-a întâmplat în zona autoturismului domnului Leordean, dar aţi văzut ce s-a întâmplat cu membrii grupului dvs., nici cu Păun Gabriel?
Răspuns: Nu, nu am văzut.
Întrebare domnul avocat Chitic: Dacă dvs. aţi fost agresat în vreun fel înainte de a urca în maşină?
Răspuns: Înainte nu. Am fost doar intimidat şi speriat de atitudinea domnilor care îl însoţeau pe domnul Bocea.
Întrebare doamna avocat Cerva: Înainte de a pleca de la locul faptei aţi văzut că vreo persoană să fi fost agresată, lovită?
Răspuns: Nu, nu am văzut şi nici nu mi-am dat seama în tensiunea respectivă, eram concentrat să plec de acolo (doc.5).
Din materialul probator reiese foarte clar că infractorul a fost tot timpul în interiorul maşinii sale de teren cu uşile blocate, iar noi eram cu mâinile goale şi nu am făcut nici un gest de violenţă împotriva lui. Din probele de la dosar rezultă că, în data de 24.05.2015, nu a existat nici un fel de ameninţare sau atac iniţiat de noi, care ar fi putut să producă o stare de temere asupra lui Andrioni. Infractorul nu s-a aflat nici un moment într-un pericol real pentru a putea invoca legitimă apărare. Gesturile lui, premeditate și calculate, dovedesc nu a fost nicio clipă cuprins de panică.
„Nebunii nu sparg exclusiv doar geamurile altora”
Andrioni a încercat să-şi justifice acţiunea criminală prin faptul că frica i-ar fi întunecat minţile. Dar acţiunile sale demonstrează că ştia foarte bine ce face şi că era dispus să facă orice pentru a-şi atinge un scop anume. Faptul că a început să filmeze în timp ce se pregătea să treacă cu maşina peste mine arată că era stăpân pe situaţie. În acele momente era atât de preocupat de filmare, încât se asigura prin întrebări repetitive că şi pasagera din Austria filmează la rândul ei. O altă dovadă a calmului său imperturbabil este şi faptul că a oprit maşina la marginea drumului pentru a ascunde camera de filmare, după ce a părăsit locul faptei şi înainte de a ajunge la postul de poliție (după..5 ore), de teamă că acele filmări vor fi reţinute anchetatori. Filmările erau esența întregii mobilizări din 24 mai 2015. Ele trebuiau prelucrate în scopul manipulării şi difuzate public, înainte de a fi predate procurorului. (Ceea ce s-a şi întâmplat!) Ascunderea camerei este o faptă premeditată şi asumată de Andrioni în toate declarațiile sale de la dosar. Un act de bravadă: El, „eroul verde”, a reuşit să salveze misiunea pentru care întregul grup depusese atâtea „eforturi”. Acțiunile sale au fost controlate și aveau un scop bine definit. Nu poate fi vorba de frică pentru că spaima produce reacţii dezordonate. Nu poţi să-ţi pierzi minţile de frică şi, în acelaşi timp, să faci exact ceea ce ţi-ai propus să faci. „Nebunii autentici nu sparg exclusiv doar geamurile altora”.
Domnul prof. univ. dr. Turorel Butoi, expert formator în psihologie expertiză psiho-legală (judiciară), a studiat cazul şi a întocmit un raport de evaluare în materia analizei comportamentale. Concluziile raportului sunt fără echivoc: invocarea accidentării victimei Bocea Mihalache de către inculpatul Andrioni alin Constantin sub imperiul unui sentiment de „tensiune emoţională maximă” NU SE SUSŢINE (doc.6).
(doc. 7) fotograme Widinger