Atentatul de la Raul Alb
Episodul 26 - Ultimul colac de salvare aruncat infractorului

Rechizitoriul a ajuns la instanța de fond după şase ani, trei luni şi 12 zile de la comiterea faptei. În primii trei ani, procurorii nu au avut la dosar nici un inculpat, deşi se ştia din prima clipă cine a comis tentativa de omor. (În acea perioadă, cred că aşteptau să claseze dosarul cu vinovăţia mortului.) Împinşi de la spate de judecătorii de Drepturi şi Libertăţi prin două somaţii, procurorii au fost obligaţi să emită actul de inculpare la finalul anului 2018. Dar tergiversările au continuat până în 2021, când presa centrală avertiza că se pune de o muşamalizare. Într-un final, Parchetul a reuşit, din două încercări, să impună la judecată un rechizitoriu prin care îi acordă inculpatului circumstanţe atenuante privind depăşirea limitelor la legitima apărare. A fost ultimul colac de salvare aruncat de procurori celui care a comis cu „sânge rece” tentativa de omor asupra mea. (video 26.1)

Pe parcursul urmăririi penale am avut: 4 (patru) procurori de caz extrem de binevoitori faţă de grupul aşa-zişilor ecologişti care au provocat scandalul de la Râul Alb; 3 (trei) judecători care au „amendat” neseriozitatea organelor de anchetă; 2 (două) rechizitorii care răstălmăcesc faptele pentru a permite insinuarea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului. 

Odiseea muşamalizări

În 25 septembrie 2017, un judecător de Drepturi şi Libertăţi din cadrul Tribunalul Hunedoara soma procurorul de caz să finalizeze urmărirea penală în dosarul tentativei de omor de la Râul Alb (doc.1). Pe atunci, deşi trecuseră mai bine de doi ani de la săvârşirea faptei, Parchetul nu avea nici un inculpat în dosar. Judecătorul a stabilit un termen de opt luni pentru finalizarea cercetării, dar procurorii nu puseseră pe nimeni sub acuzare nici la expirarea termenului fixat de instanţă. Văzând că nu a fost respectat acest termen, în data de 09.07.2018, am făcut o nouă contestaţie privind durata excesiv de lungă a urmăririi penale (doc.2). Puţin înainte de a expira şi cea de a doua somaţie a judecătorului, procurorul Ilie Mihai Eduard a binevoit să emită ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de Andrioni Alin Constantin, sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de omor. A fost un prim pas, dar finalizarea anchetei era încă departe. Împinşi de la spate de judecători şi suspectaţi public de presa centrală că încearcă să „muşamalizeze” dosarul, la 19 iulie 2019, procurorul de caz a schimbat încadrarea faptei, reţinând că tentativa de omor a fost comisă prin depăşirea limitelor la legitima apărare (doc.3). Trei zile mai târziu, Mihiai Eduard Ilie a încercat să se retragă din dosar printr-o declaraţie de abţinre, deranjat de faptul că presa pune la îndoială capacitatea sa de a dispune o soluţie justă în cauză. Cererea i-a fost respinsă de Romulus – Dan Varga, şeful Secţiei de urmăriri penale de la PÎCCJ (doc.4). Prin rechizitoriul nr. 277/P/2015 din 11 septembrie 2019 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Andrioni Alin-Constantin (doc.5). La data de 29.07.2020, Curtea de Apel Alba Iulia (Secţia Penală – Complet: C4 C) a confirmat decizia judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Hunedoara, dată la 30 ianuarie 2020, prin care dosarul era retrimis la Parchet pentru a reface rechizitoriul. În esenţă, i se cerea procurorului Mihai Eduard Ilie să se decidă dacă fapta a fost comisă „cu sânge rece” sau prin depăşirea limitelor la legitima apărare. Odată întors la Parchet, dosarul a fost repartizat procurorului Marius Iacob pentru că, între timp, procurorul Ilie fusese promovat şef al Secţiei de urmăriri penale din cadrul PÎCCJ. Prin Ordonanța din 6 ianuarie 2021, emisă de procurorul șef al Secției de Urmărire Penală și Criminalistică din cadrul PÎCCJ s-a dispus reluarea urmăririi penale în dosar. După o nouă mediatizare a subiectului,  procurorul de caz Marius Iacob şi-a finalizat lucrarea şi a trimis la instanţă noul rechizitoriu în data de 27 aprilie 2021. 

Cercetare sub deviza:  „Nu mă interesează”

Atitudinea magistraţilor-procurori este şocantă şi duplicitară, tipică procurorului comunist cuplat la „sistem” până la capăt (pensie). Dorel Herban, primul procuror de caz, a început cercetarea „IN REEM”, deşi cunoştea făptuitorul înainte să ia primele declaraţii. Acelaşi procuror a omis să dispună reţinerea de îndată a aparatelor cu care s-a filmat, deşi reiese din declaraţiile lui Andrioni că ar fi vizionat filmările în seara tentativei de omor. După ce dosarul a fost mutat la Bucureşti, lucrurile au mers din rău în mai rău. Procuroarea Elena Emiliea Gavadia a susţinut că evenimentul s-a produs spontan, că a fost o încăierare, deşi i-am atras atenția că violenţele au izbucnit după ce eu am fost călcat de jeepul pilotat de Andrioni. Gavadia a refuzat să consemneze unele aspecte declarate de mine, susţinând că: „Pe mine hărţuirea la care aţi fost supus nu mă interesează”;  „Exclud un act premeditat”; „Nu mă interesează decât ce s-a întâmplat în ziua respectivă, nu mă interesează alte aspecte”; „Declaraţia dumneavoastră nu corespunde cu nici o declaraţie a martorilor”; „Nu mă interesează că nu a oprit la locul accidentului şi a părăsit locul faptei”. Gavadia a dispus să nu se consemneze că şoferul mă privea în momentul când a trecut peste mine cu maşina. Nu s-a consemnat nici aspectul declarat de mine cum că am fost dus pe capota jeepului 7 metri şi târât pe sub maşină alţi câţiva metri, fără ca şoferul să frâneze în vreun moment. Procurorul Gavadia Emiliea Elena a refuzat să consemneze faptul că cei din grupul nostru erau cu mâinile goale şi nu au avut cum să zgârie şi să deterioreze maşina lui Andrionii. Cred că în primii trei ani de cercetare, anchetatorii au urmărit clasarea dosarului. Tergiversările au continuat şi după pensionarea procuroarei Gavadia, dar strategia de soluţionare a fost schimbată, pe la jumătatea anului 2019, atunci când era destul de evident că nu mai poate fi ocolită sala de judecată. 

Capcana mercenarilor

Cel de al treilea procuror de caz, Mihai Eduard Ilie i-a acordat inculpatului în mod incorect circumstanţe atenuante pentru fapta de tentativă de omor săvârşită cu intenţie, după audierile teatrale din 19 iulie 2019, atunci când s-a jucat o adevărată dramoletă între procuror şi inculpat. Până la acea dată, Andrioni declarase (atât în dosar, cât şi public) că este nevinovat, că nu regretă fapta şi că nu înţelege să-şi asume „răspunderea pentru acţiunile lui Bocea Mihalache și pentru modul în care el a vrut să încheie cu viața”. Mai mult, la audierile din 19 iulie, Andrioni declara încă de la început: „Eu sper că după finalizarea cercetărilor și audierea tuturor martorilor încadrarea să fie schimbată pentru că eu chiar sunt nevinovat”. Procurorul Ilie i-a îndeplinit dorinţa, nu înainte de a-şi juca partitura. În dialogul pe care îl redăm mai jos, procurorul pare indignat de atitudinea sfidătoare a lui Andrioni, dar văzând decizia, luată în acea zi, de favorizare a infractorului, ne dăm seama că disputa dintre procuror şi acuzat a fost doar de ochii lumii:

„Întrebare (procuror Ilie): Vă prezint declaraţia dată de dvs. în calitate de suspect în data de 30 mai 2017 și vă citesc din declaraţia dvs., dată în prezența apărătorului dvs. ales, doamna av. Cepeliuc, prezentându-vă cele consemnate și pe care le citiți: ”Am observat la un moment dat una dintre persoane venind din partea dreaptă a mașinii, trecând prin față, prin partea stângă, după care a plonjat pe capotă în dreptul șoferului. La un moment dat persoana respectivă nu am mai văzut-o. Mi-am continuate deplasarea (...)". Domnule Andrioni, când spuneți adevărul, atunci ați spus adevărul în 30 mai 2017 sau astăzi? 

Răspuns: Adevăr este și atunci și acum; adică am fost înconjurat de mai mulți oameni care s-au aruncat pe mașina mea din mai multe direcții, și din stânga și din dreapta și din față; şi acest lucru l-am mai afirmat de vreo două-trei ori până acum. 

Întrebare: Vă prezint declaraţia dată de dvs. în calitate de suspect în data de 30 mai 2017 și vă citesc din declaraţia dvs.: "Am văzut că persoanele respective, după ce au coborât din ATV au început să se comporte agresiv, remarcând că l-au împins pe Păun Gabriel". Domnule Andrioni, când spuneți adevărul, atunci ați spus adevărul în 30 mai 2017 sau astăzi? 

Răspuns: Nu era vorba despre Păun Gabriel, am văzut când a fost împins Leordean Vasile, din câte îmi amintesc; de fapt am văzut când ei au venit cu un ATV și s-au oprit brusc ca și când ar fi vrut să intre în Leordean Vasile, era și Păun acolo. Pe imaginile vizualizate ulterior am văzut când Leordean Vasile a întins mâna către ATV să se apere. În acest moment îmi amintesc faptele în mod generic și consider că sunt întrebat despre detalii care nu sunt relevante. Consider că anchetatorul din fața mea este un procuror de Parchet General care mă acuză, cu care șterge Bocea pe jos, aspecte rezultate din filmulețele și articolele de presă. Consider că acest dosar este de ”Cascadorii Râsului”. Pentru că este un lucru extrem de grav ca un domn de teapa domnului Bocea să dicteze justiția în cadrul Parchetului General de pe poziția de agresor (Se atrage atenția inculpatului că are o atitudine ireverențioasă și că poate fi sancționat cu amenda judiciară)” (audio1).

După acest schimb de aparente ostilităţi, procurorul Mihai Eduard Ilie i-a acordat inculpatului circumstanţe atenuante. Convingerea mea este că procurorul Ilie a vrut să fie, concomitent, şi profesionist şi aservit sistemului. Ca în vorbele din bătrâni: şi cu cloşca grasă şi cu.. sufletu-n Rai.    

Sub protecţia necondiţionată a sistemului

Atitudinea duplicitară a procurorului Ilie Mihai Eduard se regăseşte şi în rechizitoriul transmis instanţei la data de 23 septembrie 2019. Ilie se contrazice grav atunci când e nevoit să explice intenţia făptuitorului. „Ca urmare, inculpatul a acţionat cu intenţie pentru că, ştiindu-se atacat şi văzând oportunitatea oferită de victimă printr-o atitudine dincolo de cutezanţă, a profitat de această situaţie şi a ripostat "cu sânge rece” din sentiment de indignare, de mânie, de revoltă în faţa unei violenţe, chiar minime, pe care a apreciat-o ca nejustificată”(doc.6). Procurorul Ilie îi acordă infractorului circumstanţe atenuante pe motiv că acesta ar fi depăşit limitele legitimei apărări. Dar cum se poate găsi cineva în situaţia de legitimă apărare, când el de fapt ripostează „cu sânge rece din sentimentul de indignare, de mânie, de revoltă”?  Genul acesta de ripostă cu „mânie” şi cu „cu sânge rece” este specific „Justiţiarului” (de Haţeg) care îşi face singur dreptate, aşa cum este cunoscut Andrioni în zonă, nicidecum nu poate fi vorba de un om speriat, care tremură pentru viaţa lui. De altfel, la dosar nu există nici o probă care să dovedească siutaţia de legitimă apărare, după cum susţine şi cel de al patrulea procuror de caz. În rechizitoriul său, Marius Iacob arată că: „inculpatul, prin declarațiile sale, a urmărit să prezinte faptele într-o succesiune nedovedită, încercând să acrediteze ideea că a acționat printr-un exces neimputabil de legitimă apărare”. În pofida acestei concluzii, procurorul îi acordă lui Andrioni circumstanţe atenuante la tentativa de omor, tot pe baza faptelor cu succesiune nedovedită. 

Crimă şi pedeapsă în statul paralel ROMÂNIA

Scamatoriile juridice făcute de procurori pentru a meniţine circumstanţele atenuante în cazul tentativei de omor de la Râul Alb sunt, de fapt, o practică ce se aplică cu precădere infractorilor care au servit cauza „sistemului”.  Prin câteva tertipuri bine regizate (dar destul de cunoscute – le ştim şi noi!), răspunderea penală este diluată pe parcursul cercetării penale şi în rechizitoriu până când disproporţia dintre faptă şi pedeapsă devine monstruos de nedreaptă. Spre exemplu: infracțiunea de omor se pedepsește cu închisoare de la 10-20 ani, dar dacă încadrarea e de infracţiune la tentativa de omor – pedeapsa este redusă la jumătate, respectiv 5-10 ani. Dacă se reține una dintre circumstanțele atenuante, cum ar fi „depășirea limitelor legitimei apărări”, mai dispare o treime din pedeapsă până rămâne între 3,33 - 6,66 ani. Apoi, dacă infractorul recunoaşte fapta aşa cum a fost ea reţinută de procuror, el beneficiază de o nouă reducere cu o treime a pedepsei închisorii, respectiv: 2,22 – 4,44 ani. Şi punct. (Nu mai vorbim de faptul că perioada detenţiei poate fi scurtată – şi de obicei este! –prin liberarea condiţionată, dacă cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, adică 1,48 – 2,96 ani). După această perioadă, infractorul îşi reia viaţa ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. De partea cealaltă, viaţa victimei şi a familiei sale sunt iremediabil compromise. Pe balanţa Justiţiei asta se cheamă dreptate. În viaţa reală - nu este. Şi nedreptatea devine strigătoare la cer, atunci când sistemul corupt pactizează cu criminalul.  

Procurorul Marius Iacob a dispus trimiterea în judecată a inculpatului Andrioni Alin-Constantin pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor, menţinând aplicarea art. 75 alin. 1 lit. b c.p. privind depăşirea limitelor la legitima apărare (doc.7). Totodată, au fost scoase din dosar probele privind agresiunea asupra lui Păun Gabriel, urmând ca faptele de lovire să se judece separat. 

„Bucla” parcursă de dosar între instanţe şi Parchet a avut darul de a scoate „VIP-urile eco” din cauză, păstrând pentru Andrioni şansa unei judecări pe scurtătură.