Atentatul de la Raul Alb
Episodul 25 - Băieţii păreau „normali", dar i-a stricat MEDIUL

Anterior tentativei de omor, activiştii au dus o campanie furibundă şi agresivă de incitare la ură, mobilizare şi linşaj mediatic asupra noastră. Ei au schimbat discursul abia după evenimentele din 24 mai 2015, când au început să se victimizeze cu scopul de a legitima acţiunea criminală a lui Andrioni. Aşa au apărut (retroactiv, după trei ani) mărturii mincinoase cum că eu aş fi vrut cu tot dinandinsul să mă sinucid sub roţile maşinilor conduse de hărţuitorii mei. Aberaţia a fost preluată „din zbor” de organele de urmărire penală şi de propaganda haştagistă, care au pus mână de la mână pentru a construi artificial o poveste în jurul ei. În rechizitoriu, procurorul a inventat o metaforă spunând că noi blocam accesul în zonă „realizând baraje umane şi auto”, ceea ce e complet neadevărat. Nici postacii n-au fost atât de inventivi cu manipularea faptelor. (video 25.1)

Raidurile activiştilor sunt prezentate de procurori drept adevărate acte de eroism civic, folosind aluzii şi ambiguităţi manipulatorii. Atât procurorul Mihai Eduard Ilie, cât şi Marius Iacob sugerează în rechizitoriile lor că intruşii care îmi încălcau deliberat proprietatea, o făceau în interes public și în scopul nobil de apărare a mediului, în timp ce eu sunt “pus la zid”, fără nici o probă certă, ca fiind omul rău, cel care îi amenință, lovește, alungă și obstrucționează pe „apostolii” mediului. În acest context au fost reţinute la dosar probe ticluite şi mărturii mincinoase, doar pentru a sugera că „ceva trebuie să fi făcut”, chiar dacă aluziile nu pot fi dovedite.  

Frăţia protocoalelor

La trei ani după tentativa de omor, activiştii grupului de hărţuitori au mai fabricat trei povesti pentru manipularea judecătorilor. Prima poveste a fost depusă la dosar de Călin Dejeu, în data de 4 mai 2018, şi este însoţită de un text explicit care arată scopul pentru care a fost fabricată. Citez: „acesta este textul i l-am trimis lui Andrioni pentru a se apăra la proces”(doc.1). Autorul textului este Munteanu Dacian, iar la dosar l-a depus Dejeu Călin. „În lumina celor întâmplate în data de 24.05.2015 pe Râul Alb, respectiv incidentul nefericit în care Dvs. şi echipa de investigatori de mediu aţi căzut victima unui atac furibund al unor persoane aflate în strânsă legătură cu dl. Bocea Mihalache, atac soldat cu victime de ambele părţi…vă trimitem câteva imagini filmate în data de 19.04.2015 (video 25.2), imagini cu care se poate dovedi faptul că dl. Bocea a mai sărit şi cu alte ocazii în faţa maşinilor”, scrie Munteanu. 

Problema e că – ce să vezi! – pe filmare nu se vede că eu aş fi sărit în faţa maşinii, după cum recunoaşte şi autorul mărturiei mincinoase. „Nu apare decât într-un colţ de imagine Bocea cu un par în mână, zicând Stop, Stop, pentru că apoi am închis camera, iar mai apoi doar se aude cum spune că am încercat să îl călcăm cu maşina, dar eu zic că e o dovadă clara de, modus operandi”. „Dovadă clară” (care nu are nicio imagine doveditoare) a fost infirmată de Florin Delinescu, şoferul maşinii cu care au descins activiştii:

Întrebare: Aţi spus că domnul Bocea a ieşit în faţa maşinii dumneavoastră? 

Răspuns: Mergea pe mijlocul drumului, părea că se plimbă şi nu s-a dat la parte din faţa maşinii, s-a oprit, a ridicat mâinile şi a zis să oprim; eu m-am oprit chiar lângă dânsul" (doc.2). De fapt eu chiar mă plimbam pe proprietatea mea, pe care ei o invadaseră, cum au făcut-o de nenumărate ori în ultimii şase ani (După cum relatam în episodul 4). Şi de fiecare dată raidurile au fost prezentate de procurori în favoarea invadatorilor. Procurorul Iacob Marius i-a întrecut chiar și pe haștagiști în exagerări: „Partea civilă Bocea Mihalache și apropiații săi au încercat să împiedice accesul în zona lucrărilor, realizând baraje umane și auto pentru descurajarea celor interesați în obținerea de informații și imagini despre investițiile ce urmau a fi efectuate” (doc.3). Acesta nu a făcut cercetări în dosar, dar nici nu a ținut cont de probele existente. A ignorat chiar și procesul-verbal întocmit de superiorul său, procurorul Ilie Mihai-Eduard, cu ocazia transcrierii înregistrării audio-video făcută de Munteanu Dacian, de unde nu rezultă că ar fi existat acele ,,baraje umane și auto" (doc.4).  Ce stat de drept e acela în care e „pedepsit” cel care îşi apără proprietatea în timp ce instituţiile de forţă pactizează cu invadatorii?

„Aţi minţit poporul cu televizorul”

O altă filmare contrafăcută pentru a servi drept probă că eu blochez drumul maşinilor a fost depusă de Căin Dejeu la dosarul cauzei în data de 9 mai 2018. Filmare a fost făcută de o echipă a studioului TVR Cluj pentru emisiunea “Natură şi Aventură” realizată de Pavaloiu Dan care a fost împreună cu Dejeu Calin pe traseul microhidrocentralei de la Coroieşti în data de 21 mai 2015. Episodul a fost difuzat de postul de naţional de televiziune abia după un an de la filmare, cu scopul evident de a pune presiune pe judecători (După cum relatam în episodul 5). În filmul postat pe youtube este prezentată o parte a discuţiei pe care am avut-o cu echipa TVR sosită pe Râul Alb: 

„Bocea: Vă putem ajuta cu ceva?
Pavaloiu: Nu, cu absolut nimic!
Bocea: În colo, în sus nu aveţi acces, este terenul meu.
Pavaloiu: Bine, acces putem să avem pe râu. 
Bocea: Luaţi-o pe râu, dar eu zic să discutăm. Întrebaţi-mă ce doriţi. Eu vă spun absolut ce dorţi, ca să se termine odată cu minciunile, în sensul că eu am muncit la această poveste de 4 ani de zile, am obţinut toate aprobările cerute de instituţiile României şi internaţionale. 
Pavaloiu: Eu nu am îndoială că aţi muncit, vă cred.
Bocea: Minciunile dl. Dejeu în legătură cu ilegalităţile care s-au făcut nu au temei legal. 
Dejeu: Ce minciuni?
Bocea: Aţi spus că am obţinut avize ilegal.
Dejeu: Da, în primul rând avizul de strategie energetică a României interzice microhidrocentralele în Situl Natura 2000 declarat pentru peşti.

Călin Dejeu minte când spune că investițiile nu se pot realiza într-un Sit Natura 2000. Există cel puţin trei documente legale, temeinice şi ÎN VIGOARE care conferă amplasamentului statutul de zonă de dezvoltare durabilă. Este vorba de PUG-ul comunei Sălaşu de Sus; PUZ-ul zonei şi documentaţia după care funcţionează situl Natura 2000 Strei-Haţeg. Dejeu ştia acest lucru pentru că tot el spune într-o petiţie că lucrările sunt „la câţiva metri de habitatul prioritar 91E0”. Aşadar, „la câţiva metri” înseamnă în afara zonei de protecţie („conservare specială”) atât din punct de vedere legal cât şi de facto.
Cu acea ocazie nu au fost niciun fel de incidente între noi, iar afirmaţiile “că i-am blocat şi nu le-am dat voie să continue” sunt false şi nu au acoperire în realitate (doc.5). 

Organul de Parchet cu licenţă de poet

Asupra acestei înregistrări s-a intervenit pentru a se arăta că i-aş fi oprit să meargă mai departe, deşi pe filmuleţ se aude foarte clar când le spun să meargă pe unde vor, dar nu pe terenurile mele. Ce puteam face câtă vreme ei refuzau dialogul cu documente şi prezentaseră deja în spaţiul public mai multe minciuni despre investiţiile nostre? Apoi, în filmare apare replica lui Păvăloiu Dan care spune: “No, a blocat drumul”, dar secvenţa a fost adăugată ulterior. În realitate, maşina parcată pe marginea drumului nu era a mea, ci a unor constructori din Piteşti care veniseră să-mi facă o ofertă pentru realizarea investiţiei. Cei doi constructori ai firmei Litat Construct SRL din Argeş pot confirma că nu se ocupă de „blocade” în Retezat. Dar procurorii nu au fost interesaţi să afle adevărul. Acesta este motivul pentru nu au verificat „momeala” aruncată în dosar, dar au folosit-o pentru a justifica metafora „barajelor umane şi auto” sugerată prin rechizitoriu.  

Partea cu filmuleţele nu este singura mențiune din rechizitoriu prin care se încearcă culpabilizarea mea fără probe. Procurorul Marius Iacob susţine că „inițial au fost exercitate acte de violență (împingeri) asupra martorului Leordean Vasile-loan de către partea civilă Bocea Mihalache”, deşi nu reiese din nicio înregistrare video și din nicio declarație de martor că eu aş fi agresat pe cineva. Apoi, în rechizitoriu se spune că anterior datei de 24 mai 2015, eu i-aş fi transmis ameninţări lui Andrioni prin intermediul lui Coman Nelu (fost angajat al firmei noastre), care la rândul său ar fi dus mai departe mesajul prin Pavel Mircea Moș. Nici această alegaţie nu este acoperită de probe. Dovadă e declaraţia lui Pavel Mircea Moș, care afirmă explicit că martorul Coman Nelu, din grupul Bocea, “nu mi-a spus şi nici nu mi-a dat de înțeles să îi transmit vreun avertisment lui Andrioni Alin” (doc.6). 

Cele trei poveşti reţinute la dosar sunt doar nişte aluzii care să legitimeze intr-un fel acţiunea criminală a atentatului de pe Râul Alb. Evident că aceste pseudo-mărturii nu au ce căuta într-o cercetare penală serioasă. Evident că procurorii au administrat probe după ureche, fără să ţină seama nici măcar de acel sâmbure de adevăr pe care îl respectă şi culegătorii de folclor.