Atentatul de la Raul Alb
Episodul 14 - Favorizarea infractorului, pas cu pas

Direcţia imprimată anchetei la scara elicopterului de comisarul Marcel Zaharia (adjunctul IPJ Hunedoara) s-a impus şi la Haţeg. Autorul tentativei de omor nu a fost reţinut, aşa cum se procedează pentru o faptă săvârşită cu violenţă, şi nici nu a fost căutat de anchetatori, deşi fugise de la locul faptei. Odată cu primele ordonanţe emise de procurorul Dorel Herban, anchetatorii au acţionat cu dublă măsură, prelevând probe de la o singură parte, favorizând în acest fel gruparea infracţională care a provocat violenţele pe Râul Alb. Această practică a continuat pe tot parcursul cercetării penale. (video 14.1)

Despre Andrioni Alin nu se ştie nimic oficial de la ora 13:00 până în jurul orei 17:00 când apare prezent la sediul Poliţei Haţeg unde îi este expertizată maşina. În această perioadă de timp activiştii au ticluit probe, după cum arătam în episoadele anterioare, iar organele de cercetare penală erau acolo şi colaborau nemijlocit cu făptuitorii. Lui Andrioni Alin – şoferul care a trecut cu maşina peste mine şi a fugit de la locul fapte - nu i-au prelevat probe biologice pentru testarea alcoolemiei, deşi anchetatorii ştiau că el a fost la o petrecere în noaptea de dinaintea tentativei de omor. Andrioni a declarat în faţa procurorului că şi-a sărbătorit ziua de naştere la o pensiune din Retezat. Aşadar, existau „suspiciuni rezonabile” să fi fost sub influenţa băuturilor alcoolice când m-a târât pe sub roţile jeepului său. Chiar şi expertizarea maşinii a fost... 

... o afacere fără martori, la mica înţelegere 

În legătură cu examinare autoturismului implicat în tentativa de omor se pot constata mai multe nereguli, începând cu ordonanţele procurorului care dispune: „Efectuarea percheziţiei vehiculului pentru teren accidentat, marca Hyunday Galloper, cu trei uşi, de culoare bleumaren, cu partea inferioară a portierelor şi aripilor de culoare gri” (doc.6). Din aceste precizări vedem că nu au fost indicate locurile relevante de pe caroseria maşinii, în condiţiile în care se ştia deja cu certitudine că maşina trecuse peste mine. Normal era să se ridice probe din locurile în care am avut contact cu maşina: bara din faţă şi de pe sub maşină, pe unde am fost rostogolit şi frecat de caroserie. Din aceste zone nu s-au prelevat probe, în condiţiile în care se ştia că s-au găsit urme proaspete de sânge pe sol la orele 13:30, când a fost făcută cercetarea la faţa locului. În planşele Foto nr. 25-26 se poate observa că pe maşină erau montate în partea din faţă o bară de protecţie din inox (bull-bar), unde a fost descoperit un fragment de urmă papilară care confirmă că am fost cu mâinile pe acea bară. Poliţiştii criminalişti din cadrul IPJ Hunedoara au făcut examinarea autoturismului în curtea poliției din Hațeg și au întocmit procesul-verbal între orele 20:40-21:40.

De asemenea, în imaginile filmate de Weidinger Gerit din interiorul mașinii se vede că am avut mâinile pe acele bare din faţa maşinii şi că m-am ţinut tot timpul de ele din momentul în care am fost luat pe capotă până când am fost trântit sub maşină (doc.7). Aceste elemente au fost neglijate, dar asta nu-i tot. Expertiza autoturismului nu s-a făcut în prezenţa avocatului nostru Paşca Mihai, care avea depusă împuternicirea de reprezentare şi asistenţă în faţa organelor de poliţie (doc.8). Potrivit procesului verbal încheiat de către inspector Groza Ștefan Bogdan, din cadrul IPJ Hunedoara, expertiza s-a făcut doar în prezenţa făptuitorului, asistat de avocatul său. Fără nici un martor şi în absenţa vreunui reprezentant al părţii vătămate. Atenţie!, vorbim despre un dosar deschis pentru tentativă la infracţiunea de omor, în care „arma crimei” este supusă examinării doar în prezenţa infractorului şi a apărătorului său.

Prostia lasă amprente pe firul anchetei

Poliţiştii nu au respectat nici măcar acele indicaţii sumare oferite de procuror în ORDONANŢĂ, unde spune că am fost accidentat „cu partea inferioară a portierelor”. Examinatorii nu dau nici o informaţie despre această parte a vehiculului, în schimb sunt prezentate cu lux de amănunte detalii despre amprentele lăsate pe geamuri şi uşi. De parcă victima tentativei de omor ar fi fost maşina care m-a accidentat. 

Stupefiant este că, deşi au prelevat acele amprente, „organele” nu au încercat să afle ale cui sunt. Nimeni, niciodată, nu a fost amprentat în vederea unei confruntări cu probele prelevate. Foarte probabil, anchetatorii şi-au dat seama că amprentele de pe jeep nu pot fi ale noastre. Toate zgârieturile şi loviturile de pe caroseria maşinii au fost făcute cu corpuri dure, dar dovezile arată că persoanele care au fost la faţa locului nu aveau nimic în mâini când s-a produs tragedia. ​Abia după ce jeepul a trecut peste mine, cei care mă însoțeau au strigat la şofer pentru a-l atenţiona să oprească şi, mai apoi, au alergat după maşină aruncând cu pietre. Or, vehiculul se îndepărtase deja şi nu aveau cum să-l mai zgârie sau să-l lovească din lateral, așa cum arată planșele foto.

Zgârieturile care apar în planșele foto din procesul-verbal întocmit de politiștii criminaliști nu au fost făcute la fața locului. Ca să înțelegeți, Andrioni și-a vandalizat mașina înainte să ajungă cu ea la poliție, ca să-și justifice actul criminal.​ De ce procurorii și polițiștii au „omis” să întrebe martorii cine și cu ce a lovit mașina la locul faptei? De ce nu au cercetat unde și în ce scop a fost distrusă mașina dupâ ce a părăsit scena tentativei de omor?

Pentru oricine e dispus să analizeze corect datele problemei devine evident că ancheta neterminată a amprentelor și zgârieturilor de pe maşină a servit doar pentru a sugera că noi am fi vandalizat jeepul infractorului.