Atentatul de la Raul Alb
Episodul 1 - Începuturi

Povestea Atentatului de la Râul Alb este o mărturie concretă a felului în care funcționează „statul mafiot" numit așa de un fost președinte al României. Statul însă e o noțiune abstractă, și, atâta timp cât nu ne spune cine este „statul” o astfel de declarație rămâne doar un simplu exercițiu de imagine.​ 
Vă veţi întâlni aici cu fapte şi persoane aflate în slujba unor grupuri de interese care au confiscat țara de peste 30 ani. E o poveste cu oameni pe care îi puteţi întâlni pe stradă, dar care, la un moment dat, aleg să răspundă comenzilor „sistemului" mafiot, din interes, din obedienţă ori din laşitate. Fiecare în postul lui contribuie cu câte un mic abuz, aproape imperceptibil, până când suma tuturor deformează complet realitatea. În cazul meu, „ţinta" a fost una de natură economică (video1).

Un linșaj ca la carte

În 24 mai 2015, inculpatul Andrioni Alin Constantin a trecut în mod intenţionat cu o maşină de teren peste mine, după care a fugit de la locul faptei. În urma tentativei de omor am suferit leziuni grave la coloana cervicală şi am rămas complet paralizat de la piept în jos, fiind încadrat în GRADUL I (UNU) DE HANDICAP GRAV- CU ASISTENT (doc.1). Atentatul a fost comis pe fondul mai multor ilegalităţi săvârşite de membrii unei grupări ,,ecologiste", care – începând cu vara anului 2014 – au pus în mişcare un adevărat mecanism cu ajutorul căruia ne-au denigrat, provocat şi hărţuit sistematic cu scopul de a bloca investiţiile pe care le-am început la cele două microhidrocentrale de pe Râul Alb, judeţul Hunedoara. Tentativa de omor a fost săvârşită pe un teren proprietate privată din patrimoniul firmei noastre, teren pe care am început organizarea de şantier. Pe acest teren au mai fost aprobate prin Planul Urbanistic Zonal (PUZ) al comunei Sălaşu de Sus o păstrăvărie şi o locuinţă de serviciu. PUZ-ul a fost aprobat prin hotărâri ale Consiliului Local și Consiliului Județean (doc.2). Acţiunile falşilor ecologişti au fost în mod evident neîntemeiate, având în vedere faptul că investiţiile nu produc impact negativ asupra mediului. Acest fapt este confirmat de toate avizele instituţiilor abilitate la vremea respectivă (2014) şi reconfirmat în 2019 de Ministerul Mediului care a aprobat noul Plan Urbanistic General (PUG) al comunei Sălaşu de Sus, unde se vede clar că proiectele noastre sunt incluse în zona de dezvoltare durabilă a localității.

Linşajul a fost (și este) organizat sub paravanul unor ONG-uri de Mediu pentru a crea falsa impresie că ar apăra interesul societăţii civile. Cu timpul s-a dovedit că scopul lor este pur mercantil, miza fiind de a prelua potenţialul energetic şi economic al Râului Alb. Ca dovadă, ei continuă să se opună prin toate mijloacele doar lucrărilor noastre, în timp ce construcţii similare pot fi făcute de oricine altcineva în zonă. Vorbim de cele două tronsoane câştigate la licitaţia publică organizată de Apele Române în anul 2012. De fapt, atentatul de la Râul Alb s-a dovedit că este un caz tipic folosit în ultimii ani de grupurile de interese pentru înlăturarea adversarilor politici şi economici. Pentru a-şi atinge scopurile şi pentru a-şi acoperi faptele care au condus la săvârşirea tentativei de omor, membrii acestei grupări infracţionale au acţionat ca la carte¹ (doc.3): Au asediat cu sesizări mincinoase instituţiile statului pentru a ne opri investiţiile; Ne-au supus unui asalt mediatic de denigrare în publicaţiile controlate de ei şi pe reţelele de socializare; Au venit în repetate rânduri în şantier şi pe traseul investiţiilor, unde ne-au provocat la violenţe şi ne-au filmat de fiecare dată, cu scopul de a ne compromite, pentru a ne determina să renunţăm la proiecte; Au influenţat mai mulţi funcţionari ai statului să ne împiedice să continuăm investiţiile, funcţionari care, ulterior, au refuzat în mod nejustificat şi abuziv să ne elibereze documentele necesare pentru re-autorizarea proiectelor. Din ingredientele linşajului nu au lipsit procurorii, care au întârziat în mod nejustificat tragerea la răspundere a vinovaţilor.

Şase ani de tergiversări la Parchet

În 2015, anul în care am fost ţinta² tentativei de omor, se făceau sute de ne-legalităţi în dosarele penale. Administrarea probelor se făcea în mare parte pe baza unor Protocoale ilegale. Între SRI, Parchetul General şi aceste ONG-uri de Mediu au fost încheiate mai multe protocoale secrete, dubioase, prin care li s-a asigurat o anumită protecţie falşilor ecologişti. Asta explică graba cu care a fost mutat dosarul tentativei de omor la Parchetul General, cu toate că, în mod normal, infracţiunea era de competenţa Tribunalului Hunedoara. În favoarea agresorilor mei a intervenit Victor Ponta, Premierul României, printr-un comunicat de presă care a avut efectul unui „ORDIN DE ZI PE UNITATE”. Imediat, a intrat în scenă şi DNA Alba, care a făcut mai multe percheziţii mediatizate, adevărate mascarade cu mascaţi menite să contribuie la „lichidarea” noastră (art.1). Procurorii Parchetului General au întârziat peste şase ani trimiterea în judecată a inculpatului Andrioni Alin Constantin, deşi se impunea cercetarea cu celeritate a faptelor, având în vedere că vorbim despre o faptă săvârşită cu violenţă şi cu urmări grave. Urmărirea penală s-a desfășurat „IN REM”, adică pentru faptă, deşi autorul infracţiunii era cunoscut din momentul în care a comis tentativa de omor. Cred că se aşteptau să mor pentru a clasa cauza cu „Mortul e de vină”. Abia după trei ani şi jumătate, în 14 noiembrie 2018, ca urmare a contestațiilor pe care le-am făcut la judecătorul de drepturi și libertăți, procurorul de caz a emis ordonanţa de punere în mişcare a acţiunii penale faţă de Andrioni Alin, sub aspectul săvârşirii tentativei la infracţiunea de omor. Această dispoziţie întârziată a fost „îndulcită” cu menajamente faţă de infractor. Procurorul i-a acordat circumstanţe atenuante, în sensul că ar fi comis fapta „prin depășirea limitelor legitimei apărări”, deşi  este evident că fapta a fost săvârşită cu intenţie şi „cu sânge rece”, cum se exprima unul dintre procurorii de caz. În cei şase ani de cercetare penală, procurorii au tergiversat trimiterea dosarului la instanță, chiar și după două somaţii ale judecătorului de drepturi și libertăți. Rechizitoriul a fost întocmit abia după ce cazul a fost mediatizat în presa centrală: ,,Bogdan Licu fii pe fază!- Un dosar de tentativă de omor în care este vizat un activist de mediu și în care a fost audiat senatorul USR Mihai Goțiu stă ,,în lucru” de mai bine de mai bine de 4 ani” - LUJU (art.2) și ,,Sânge pe onoarea Parchetului” - Cotidianul (art.3). Protejarea infractorului a devenit o prioritate doar pentru că m-am „încăpăţânat” să supravieţuiesc tentativei de omor.
Am început să scriu această poveste cu gândul că veţi înţelege în concret, cu probe, cum funcţionează „sistemul”. Când unul din cei mai informaţi oameni din România vorbește de „statul mafiot”, fără să prezinte dovezi, el, de fapt, îi ascunde la vedere pe adevăraţii vinovaţi, inducând ideea că întreg aparatul de stat este corupt, incompetent sau aservit. În realitate, nu sunt toţi aşa.

Pe parcursul materialelor următoare veți vedea care sunt instrumentele „sistemului” şi cum sunt ele folosite pentru eliminarea unei ținte. La Râul Alb ținta reală a fost de la început una economică, de a ceda cele două tronsoane de râu pe care le-am câștigat la licitație, iar pentru atingerea obiectivului nu a fost exclusă CRIMA. De data asta, victimă am fost eu. Dar într-o altă zi, cândva, ai putea fi tu – cititorule!, sau cineva drag ţie, pentru care ai fi în stare de orice sacrificiu. Atunci va fi prea târziu să te revolţi împotriva „micilor abuzuri” pe lângă care ai trecut nepăsător. Atunci probabil vei înţelege că succesul sistemului opresiv a contat pe tăcerea ta.

Note: 

¹Noaptea dreptăţii româneşti 2005-2020”, de Ion Popa, editura UNIVERSUL JURIDIC, 2020

²Defăimarea/ demonizarea/ marginalizarea socială a ţintei: Toate componentele Proiectului au participat la derularea cu succes a acestei etape cu mare impact public, prin acţiuni şi mijloace specifice fiecărei componente: parchetul (…) mai ales prin scurgerea selectivă de informaţii nepublice din cursul anchetei către presă, site-uri, ong-uri, părţi ale Proiectului; oficinele de propagandă şi manipulare publică (presa, site-urile, asociaţii şi fundaţii civice, postacii), prin campanii impresionante cantitativ, agresive, vulgare, ameninţătoare la adresa ţintei, concepute special pentru fiecare segment de societate spre care se adresau şi unde erau deja vizibili ca audienţă; grupurile de presiune stradală, prin mijloace specifice de intimidare fizică (îmbrânceli, loviri, înjurături, insulte, vandalizarea locuinţei ţintei ori a instituţiei unde aceasta îşi desfăşura activitatea). (…) Tot acest efort concertat de defăimare/ demonizare a ţintei avea mai multe scopuri: crearea în percepţia publică a unei imagini negative de „corupt”, „penal", care se extindea implicit asupra întregului anturaj al acesteia; crearea în percepţia publică a unei imagini pozitive faţă de cei ce luptau împotriva „coruptului” şi a anturajului acestuia; generarea unui curent de respingere a coruptului în cadrul grupului său politic, economic, privat, de teama unor represalii; crearea unei temeri generice pentru grupul coruptului, că operaţiunea se poate oricând repeta asupra oricui din grup (pag. 104).