Atentatul de la Raul Alb
Episod 23 - Sub tirul încrucușat al triplului linșaj economic

În „Scandalul de pe Râul Alb” a existat o dublă crimă. Una asupra vieții - prin tentativa de omor, și una economică - prin blocarea unor investiții legale, de utilitate publică și de interes național. Când am ales să investesc pe valea Râului Alb am luat în calcul frumusețea locurilor și am decis că vreau să-mi petrec restul vieții aici. Proiectele noastre au fost gândite să aducă plus valoare zonei și comunității locale. Drept dovadă, ele sunt preluate în strategia de dezvoltare locală 2021-2027 şi în PUG-ul comunei Sălaşu de Sus (aprobat în 2020), chiar dacă s-a lucrat la eliminarea mea încă de când agonizam prin spitale (24 mai 2015) (video 23.1).

Pentru că nu am cedat afacerea nici la presiunea linşajului mediatic, nici ca urmare a repetatelor hărţuiri, am devenit o ţintă predilect atacată din trei direcţii. Cronologic vorbind, mai întâi a fost organizat atacul criminal din 24 mai 2015, care mi-a distrus viaţa, urmat la câteva zile de asaltul DNA prin care se urmărea încarcerarea noastră şi ruinarea afacerilor. Şi pentru că cele două asalturi n-au reuşit să ne termine de tot, a urmat o a treia acţiune de lichidare, comisă de un judecător nedrept din Arad, în decembrie 2015. Sentinţa lui a fost desfiinţată ulterior, dar răul fusese făcut. Efectul ei a fost devastator, firma noastră a intrat în faliment şi peste o sută de oameni şi-au pierdut locul de muncă. Acea sentinţă a fost, pur şi simplu, o execuţie comisă cu ajutorul instanţei, un linşaj care produce efecte şi în prezent. Proiectele noastre de pe Râul Alb continuă să se poticnească din cauza acelui abuz.

În sat mi se spunea „Plimbărețul”

Cei care mă cunosc știu că am fost dintotdeauna un om activ. În sat mi se spunea „Plimbărețul” pentru că profitam de fiecare zi petrecută la Coroiești ca să mă plimb pe valea Râului Alb. E adevărat că îl luam cu mine și de Ursulică, dar ciobănescul caucazian era pe atunci un cățelandru de câteva luni. Numai cine iubește natura pe bază de tastatură își poate imagina că eu, plimbându-mă cu el, apăr valea „cu câini, în stil mafiot”.

Am început proiectele de pe Râul Alb cu gândul că va fi cea mai importantă realizare a mea ca antreprenor, investiţii pentru care am pus la bătaie toate resursele familiei şi m-am îndatorat în bănci. Lucram la aceste proiecte de câţiva ani, timp în care am luat la pas toate potecile, am cumpărat terenuri şi mi-am pregătit locul în care urma să locuiesc pentru tot restul vieţii. În 2012, am obţinut prin licitaţie două tronsoane pe albia Râului Alb (unul în satul Coroieşti, celălalt în satul Râul Alb), după care, pe parcursul anului 2013, am început demersurile pentru a construi două microhidrocentrale şi o păstrăvărie în comuna Sălașu de Sus din județul Hunedoara. Pe tot parcursul acestor proceduri, nimeni niciodată nu a contestat în vreun fel proiectele noastre. Ba, dimpotrivă! Am fost încurajat de instituţiile statului să realizez investiţiile considerate de utilitate publică şi interes naţional. Noi am obţinut toate avizele şi autorizaţiile în mod legal, iar proiectele s-au făcut pe baza unor studii de specialitate, prin care s-a demonstrat că aceste investiţii nu produc un impact negativ asupra mediului. Pentru obţinerea avizelor am întocmit şi am depus la APM Hunedoara studiul de evaluare adecvată, cu nr. 5664/ 10.07.2013, în vederea obţinerii Avizului Natură 2000 privind obiectivul de construire şi exploatare MHC pe Râul Alb, în urma căruia s-a eliberat Decizia Etapei de Încadrare.

Sub asaltul „scamatoriilor” judecătorești

Acţiunile aşa-zişilor ecologişti au început abia în toamna anului 2014, atunci când pornisem lucrările de execuţie, şi doar după ce am refuzat să vindem afacerea unor persoane din anturajul celor care se fac vinovaţi de atacul criminal din 24 mai 2015 şi care ne hărţuiesc în continuare prin calomnii şi abuzuri. De aceea, acţiunile îndreptate împotriva proiectelor de la Râul Alb nu pot fi legitime! De altfel, chiar şi „ecologiştii” recunosc că investiţiile noastre se află „în apropierea unui sit Natura 2000”, ceea ce înseamnă că ele sunt în afara ariei protejate. Faptul că amplasamentele sunt situate în zona de dezvoltare durabilă este confirmat de PUG-ul comunei, aprobat în 2020, şi de avizele date de Ministerul Mediului în 2019. Cu toate că proiectele sunt considerate legale şi utile, noi am fost blocaţi să le continuăm încă din 2016 printr-o scamatorie juridică, profund nedreaptă, urmată de o serie de decizii abuzive. Dezinformarea agitatorilor de mediu a pregătit terenul pentru ca să pară mai puţin evidente abuzurile comise împotriva noastră. Contestaţiile haştagiste au dus la Decizia nr. 1728/2016 a Curți de Apel Alba-Iulia care a dispus anularea Deciziei etapei de încadrare nr. 1327/26.08.2013 (emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului Hunedoara) pe motiv că obiectivul ar încălca art. 3 alin. (4) din HG nr. 2151/2004, respectiv „în lipsa planului de management al Parcului Natural Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului” (doc.1). Decizia este nedreaptă din cel puţin trei motive. În primul rând, zona este guvernată de două arii protejate care se suprapun iar cea mai restrictivă – situl Natura 2000 Strei – Haţeg, permite realizarea investiţiilor. În al doilea rând, şi în Planul de Management al Geoparcului obiectivele noastre sunt în zona de dezvoltare durabilă, doar că documentul nu a fost depus spre aprobare guvernamentală din 2006; Aşadar, nu e vina noastră că nişte funcţionari publici încalcă legea şi nu depun actele spre aprobare în termenii stabiliţi de legiuitor. În al treilea rând, Decizia Curţii nu a stopat construcţiile în zonă. Suntem singurii care nu pot construi nimic „în lipsa planului”, deşi anual sunt autorizate 30-40 de construcţii în zona aşa-zis protejată. (doc.2) - document APM Hunedoara, lista constructiilor După cum se poate constata, Decizia Curţii nu este dată să protejeze mediul, ci doar pentru a devenit paravanul ideal al învârtelilor cu avize ce se eliberează pe criterii clientelare.

Fără judecători ce se cred „mici Dumnezei” nu ar exista linşaj

După ce am revenit în țară, în toamna anului 2015, ştiam că șansele mele de recuperare erau foarte limitate. Am fost nevoit să compensez imposibilitatea de mișcare cu ajutorul aparatelor și a unui kinetoterapeut. Orele multe de exerciții zilnice m-au ajutat să nu capotez. Mi-am impus să fiu tare pentru că în joc era munca mea de o viaţă. În toată această perioadă, dorința mea a fost să se continue proiectele și firmele să rămână active. Societatea ABI Automotion avea un istoric bun, aveam posibilități financiare să finalizez proiectele. După toate loviturile pe care le-am încasat, îndrăzneam să sper că oamenii sistemului opresiv se vor lăsa păgubaşi şi vor avea acel dram de umanitate, cât să pună capăt abuzurilor. M-am înşelat. 

                     ABI Automotion a fost înfiinţată în 2004 - situaţia financiară în ultimii 10 ani

La finalul anului 2015, un judecător „binevoitor” din Arad a obligat firma noastră să plătească 1.700.000 euro, deşi suma pretinsă se regăsea cu acte în conturile reclamantului. Abuzul a fost desfiinţat prin sentinţele instanţelor superioare, dar restabilirea adevărului s-a făcut prea târziu. Pe parcursul procesului, firma noastră a intrat în faliment, afacerea a înregistrat o scădere a cifrei de afaceri de peste 44 milioane lei într-un singur an şi peste o sută de oameni şi-au pierdut locul de muncă. Foarte pe scurt, povestea „execuţiei” judecătoreşti este aceasta: în data de 08.12.2015, prin sentinţa civilă nr. 948, Tribunalul Arad a dispus în mod abuziv „repunerea părţilor în situaţia anterioară vânzării nule de drept, prin obligarea pârâtei, SC ABI Automotion SRL, la restituirea către reclamanta, SC Aral Energy SRL, a sumei de 1.700.000 Euro, sau echivalentul în lei, reprezentând contravaloarea imobilelor, constând în două benzinării, situate în oraşul Nădlac, zona PCTF, jud. Arad” (doc.3). În data de 22.12.2015 s-a admis în Camera de Consiliu la Tribunalul Arad cererea formulată de creditoarea SC Aral Energy SRL, prin lichidator judiciar Activ Grup IPURL, în contradictoriu cu debitoarea SC ABI Automotion SRL (fosta SC Speedy Driver SRL) şi în consecinţă: „Dispune înfiinţarea în favoarea creditoarei a sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale pârâtei debitoare, până la concurenţa sumei de 1.700.000 Euro ce rezultă din Sentinţa civilă  nr.948/ 08.12.2015, pronunţată în dosarul nr.7969/ 108/ 2013. Executorie” (doc.4). Aceste sentinţe au fost orori judiciare în adevăratul sens al cuvântului, deoarece atunci a fost executată şi societatea noastră, SC ABI Automotion SRL, de către un judecător corupt, care a răspuns la o comandă a sistemului. (Nu poţi – dacă eşti judecător de bună-credinţă! – să dispui restituirea sumei de 1.700.000 Euro, în condiţiile în care această sumă a fost plătită în conturile bancare ale reclamantei, pentru acoperirea datoriilor acesteia.)

În urma acestei decizii am fost nevoiţi să solicităm deschiderea procedurii de faliment, care a fost aprobată de Tribunalul Hunedoara prin Încheierea nr. 53/F/CC/2016, în Dosar nr. 273/97/2016, din data de 27.01.2016 (doc.5). Ulterior, Curtea de Apel Timişoara prin Decizia Civilă nr. 317, din 14.04.2016, admite apelul declarat de Abi Automotion, împotriva sentinţei civile nr. 948/ 8.12.2015, pronunţată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 7969/108/2013 şi respinge cererea reclamantei Aral Energy SRL referitoare la repunerea părţilor în situaţia anterioară vânzării, prin obligarea pârâtei Abi Automotion la restituirea sumei de 1.700.000 euro (doc.6). Decizia Curţii de Apel Timişoara a fost menţinută şi de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia nr. 970 la dosarul nr. 7969/108/2013, din data de 25.05.2018 (doc.7), dar când au fost date sentinţele corecte în favoarea noastră, răul era deja făcut. Societatea noastră a intrat în faliment, iar contractele cu furnizorii şi clienţii au fost pierdute, activitatea pe firmă fiind încheiată. Pentru a se înţelege cât de mult rău ni s-a făcut de către această grupare infracţională, prezint istoricul financiar şi al angajaţilor societăţii noastre, înainte şi după ce am intrat în insolvenţă, ca urmare a Hotărârii abuzive a judecătorului Szep Sandor Otto, de la Tribunalului Arad, din data de 08.12.2015.

În cazul meu, sistemul de eliminare a ţintei şi-a întrebuinţat toate resursele. Am avut parte de hărţuitori recrutaţi din rândurile „activiştilor”, de postaci profesionişti puşi pe instigare, de poliţişti obedienţi, de procurori abuzivi şi de politicieni bine plasaţi la butoane, ajungând până la Cabinetul Premierului. A mai fost nevoie de un judecător ca Szep Sandor Otto şi de un executor judecătoresc precum Biriş Ioan ca să se finalizeze „lucrarea”. Nu întâmplător, la o lună (pe data de 1 iulie 2018) după ce Înalta Curte a dovedit că sentinţa judecătorului Szep Sandor Otto dată în cazul nostru este profund nedreaptă, acesta a fost promovat preşedinte al Tribunalului Arad. Apoi, în decembrie 2021, el s-a pensionat şi a fost reactivat pe post de secretar de stat la Ministerul Justiţiei. Aşa sunt „pedepsiţi” magistraţii SISTEMULUI. Cât despre executorul Biriş Ioan, ce să mai spun? În vestul ţării este de notorietate că Biriș Ioan, administratorul firmei de insolvenţă Activ Grup IPURL, a fost lichidatorul „de casă” al firmelor fostului partid PDL din Arad (între care şi SC Aral Energy SRL, firmă aflată în insolvenţă, care nu a mai avut activitate din anul 2007). Biriş Ioan a murit într-un şanţ, la marginea localităţii Şagu, în data de 19 februarie 2020, la o „partidă de vânătoare" despre care nu vom afla mare lucru. În orice caz, detaliile biografice ale acestor personaje nu sunt comune statului de drept, ci par decupate din filme cu traficanţi de interese. 

Înțelegem cu toții că mare parte din conducerea instituțiilor publice sunt oamenii ,,sistemului" și sper să realizeze că la Râul Alb a avut loc o dublă crimă. Una asupra vieții, prin tentativa de omor și una economică, prin blocarea unor investiții legale, de utilitate publică și interes național. Rămâne să vedem împreună cine sunt obedienții ,,sistemului" și cum o să se termine povestea.